Curs EKG

Lecția 1 • Evenimente cardiace mecanice vs. electrice

Distinge semnalele electrice de contracția și relaxarea mecanică. Sublinierea motivului pentru care EKG reflectă activitatea electrică, nu cea mecanică.

Lecția 2 • Camerele cardiace și valvele

Acoperă cele patru camere, pozițiile valvelor și fluxul sanguin direcțional. Stabilește contextul anatomic necesar pentru a înțelege axa electrică și polaritatea undelor.

Lecția 3 • Bazele potențialului de acțiune cardiac

Explică fazele de depolarizare și repolarizare la nivel celular. Conectează mișcările ionice la deflexiunile observate pe o trasare EKG.

Lecția 1 • Pregătirea pielii și prevenirea artefactelor

Învață tehnicile de curățare a pielii, îndepărtare a părului și aderență a electrozilor. Reduce artefactele de mișcare, musculare și de interferență electrică în trasări.

Lecția 2 • Comunicarea cu pacientul în timpul achiziției

Abordează instrucțiunile pentru pacient, controlul respirației și gestionarea anxietății în timpul înregistrării. O comunicare adecvată reduce direct artefactele de mișcare voluntară.

Lecția 3 • Componentele și setările aparatului EKG

Identifică hardware-ul aparatului, viteza hârtiei și setările de amplificare. Calibrarea corectă asigură trasări standardizate pentru o interpretare exactă.

Lecția 4 • Plasarea electrozilor pentru derivațiile precordiale

Detaliază reperele anatomice pentru V1 până la V6 și poziționarea electrozilor. Precizia precordială este esențială pentru detectarea patologiei anterioare și laterale.

Lecția 1 • Intervalul PR și complexul QRS

Acoperă durata normală a intervalului PR și morfologia QRS în toate cele 12 derivații. Aceste măsurători formează nucleul evaluării sistemului de conducere.

Lecția 2 • Analiza segmentului ST și a undei T

Definește poziția izoelectrică a segmentului ST și polaritatea normală a undei T. Oferă standardul de referință pentru detectarea ischemiei și a anomaliilor de repolarizare.

Lecția 3 • Grila EKG și unitățile de măsură

Explică scalele de timp și tensiune ale hârtiei standard pentru EKG. Citirea corectă a grilei este o condiție prealabilă pentru toate măsurătorile de intervale și amplitudini.

Lecția 4 • Abordarea sistematică a interpretării EKG cu 12 derivații

Introduce o metodă pas cu pas pentru revizuirea tuturor celor 12 derivații în succesiune. O abordare consecventă previne omiterea constatărilor și sprijină luarea deciziilor clinice.

Lecția 1 • Variante ale ritmului nodulului sinusal

Acoperă bradicardia sinusală, tahicardia sinusală, aritmia sinusală și stopul sinusal. Fiecare variantă este definită prin abaterea de la unul sau mai multe criterii sinusale normale.

Lecția 2 • Metode de calcul al frecvenței cardiace

Învață metodele cu 300 de pătrățele, 1500 de pătrățele și banda de 6 secunde pentru calculul frecvenței. Metode multiple asigură acuratețea atât pentru ritmurile regulate, cât și pentru cele neregulate.

Lecția 3 • Criteriile ritmului sinusal normal

Definește toate criteriile necesare pentru a clasifica un ritm ca fiind sinusal normal. Servește ca standard de referință cu care sunt comparate toate disritmiile.

Lecția 1 • Complexe atriale premature

Definește morfologia CAP, modelele de pauză compensatorie și factorii declanșatori frecvenți. CAP sunt cea mai simplă bătaie ectopică supraventriculară și o poartă către ritmurile atriale complexe.

Lecția 2 • Fibrilația atrială și flutterul atrial

Acoperă caracteristicile EKG distinctive ale fibrilației atriale și flutterului atrial cu rapoarte de conducere variabile. Acestea sunt cele mai frecvente disritmii supraventriculare din punct de vedere clinic.

Lecția 3 • Modele de tahicardie supraventriculară

Identifică AVNRT, AVRT și tahicardia atrială prin relația undei P cu complexul QRS. Distingerea subtipurilor de TSV ghidează conduita terapeutică adecvată.

Lecția 4 • Ritmuri joncționale

Descrie ritmul de scăpare joncțional, ritmul joncțional accelerat și tahicardia joncțională. Poziția undei P retrograde în raport cu QRS este caracteristica cheie de diferențiere.

Lecția 1 • Blocuri fasciculare și hemiblocuri

Identifică blocurile fasciculare anterioare stângi și posterioare stângi prin deviația axei. Blocurile fasciculare coexistă adesea cu blocurile de ramură, crescând complexitatea clinică.

Lecția 2 • Complexe ventriculare premature

Definește morfologia CVP, intervalele de cuplare și modele precum bigeminismul și trigeminismul. CVP sunt cea mai frecventă constatare ectopică ventriculară în practica clinică.

Lecția 3 • Blocuri atrioventriculare

Diferențiază blocul AV de gradul I, Mobitz I, Mobitz II și blocul AV complet. Gradul blocului determină urgența intervenției clinice.

Lecția 4 • Tahicardie ventriculară și fibrilație ventriculară

Acoperă TV monomorfă, TV polimorfă, torsada vârfurilor și FV. Aceste ritmuri pun imediat viața în pericol și necesită recunoaștere rapidă.

Lecția 1 • Localizarea pe teritoriul coronarian

Corelează grupările de derivații EKG cu teritoriile arterelor LAD, RCA și circumflexe. Localizarea exactă ghidează strategia de reperfuzie și anticipează complicațiile.

Lecția 2 • Echivalente STEMI și infarctul posterior

Identifică modelul de Winter, sindromul Wellens și STEMI posterior utilizând modificări reciproce. Aceste modele necesită acțiune urgentă în ciuda absenței supradenivelării clasice a ST.

Lecția 3 • Supradenivelarea segmentului ST și leziunea miocardică

Acoperă criteriile STEMI, variantele morfologice și grupările de derivații pentru localizarea leziunii. Modelul și distribuția supradenivelării ST identifică teritoriul coronarian afectat.

Lecția 4 • Unde Q patologice și infarctul

Definește criteriile undei Q patologice și rolul lor în confirmarea infarctului constituit. Localizarea undei Q corespunde unor teritorii miocardice și artere coronare specifice.

Lecția 1 • Efecte medicamentoase și electrolitice asupra EKG

Identifică modificările EKG cauzate de hiperkaliemie, hipokaliemie, hipercalcemie și medicamente cardiace frecvente. Efectele electrolitice și medicamentoase pot imita sau masca patologia cardiacă primară.

Lecția 2 • Determinarea axei electrice

Calculează axa planului frontal utilizând derivațiile I și aVF și metoda derivației izoelectrice. Deviația axei restrânge diagnosticul diferențial pentru hipertrofie, blocuri și infarct.

Lecția 3 • Interpretarea trasărilor cu patologie multiplă

Exersează interpretarea trasărilor cu anomalii simultane de ritm, conducere și ischemice. Integrarea constatărilor multiple într-o impresie clinică coerentă este marca interpretării experte.

Lecția 4 • Afecțiuni non-cardiace pe EKG

Acoperă constatările EKG în embolia pulmonară, pericardită, hipotermie și cardiomiopatie. Recunoașterea modelelor non-ischemice previne diagnosticarea greșită și ghidează bilanțul diagnostic adecvat.